joi, 16 decembrie 2010

E frumos, dar nu prea

        Am chef de scris, dar nu prea. Am o mie de idei, dar nu ştiu cu ce să încep, ceva care să nu fie banal ca: a fost o zi frumoasă..aşa şi, cui îi pasă? Lăsîndu-mă dusă de val mă întreb chiar cui îi pasă ce am facut azi? Ăăă...n-am idee...aş putea să încep povestind ochii ce  i-am văzut, care m-au văzut dar nu prea...chefu ăsta care este el dar lipseşte cu desavîrşire îmi spune că ar merge de-o conversaţie, la ora asta nu am intimitate fiindcă telefonul meu e violat, dar continuă să îmi facă cu ochiul, defapt cu ochii unora ba căprui foarte puţin trecuţi, ba albaştrii, mda alţii mai zic că-s verzi, cred că verde e iarba pe care o fumează de kent dela subţire.
      Cine-s io bre ştii? Că tot îmi zici să tac în alfabetul muţilor cînd suntem în tramvai, dacă aşa rîd eu cînd sunt cu cei apropiaţi cei, nu vreau să rîd discret că nu-s mimoză, asta-s, te miră da că nu mă ştii deaia. Vezi că ascult muzică de dimineaţă pînă seara, mama m-a facut probabil injurînd în mod ritmic pe tata cî era în cursă. Vezi că tac în bancă asta pentru că am mai zis ochii zic mai multe...Şi ce par,nu ştiu ce par, eu ştiu că-s eu şi asta e important, mă ştiu. 
      Codiţe şi îmbrăcată în roz, dar ar merge bine şi lingînd o acadea şi pe meloadia Alexandrei Stan, o imaginaţie bogată ar spune piticu, dar acum nu visez doar afirm că e aiurea cu coade acuşica, mda gusturile nu se discută cică, nu înteleg ce e plăcut în stilu lu Barbie, beaaaac idioţenie şi totuşi, de ce nu am nici o prietenă blondă la culoarea părului e o enigmă pentru mine. Ce tot atîta discuţie despre mimoze,fete micuţe şi prostuţe care rîd din orice,eu măcar rîd din cauza neuronului oglindă care,idiotu, se declanşează cînd nu trebuie, ni ni ni, bicis.
     Mda continui prin continuarea continuă care va continua imediat prin a spune că mai am chef de multe lucruri, dar am chestii de zis şi nu ştiu cum, dar chiar eu care zic cam direct ce am de zis, asta e...o cafea caldă şi un zîmbet rece prin bruma asta care ne uneşte privirile care nu se văd, printr-un fum învizibil,ciudat, nici păla nu-l vezi. Ne înghiaţă nasurile prin locuri diferite, neştiind ce gînduri mari am pentru mine, care-s dar defapt nu-s, care defapt gîndurile mele nu-s doar pentru mine-s pentru toţi, ajungînd la capitolul eu şi restul lumii care nu mă cunoaşte, da di ce? pentru că nu am dat voie pentru asta, toţi mă ştiu ca aia care rîde mereu şi face tîmpenii pe care nu le înteleg. 
Eu-s eu, dar vreau să fiu mai mult decît eu încercînd să mă autocunosc, cunoscînd gîndiri, dîndu-mi seama că iubesc gîndirile, mă fascinează, şi îmi hrăneşte curiozitatea. Îmi place să îi citesc gîndurile, încerînd să mă cunosc pe mine de fapt, cumva eşti şi gîndurile pe care le citeşti, eşti cumva şi ceea ce admiri şi ce placi?



   

joi, 2 decembrie 2010

Plouă, plouă!

Plouă, plouă,
Babele se ouă,
Moşii patinează,
Babele fumează,
Moşii se distrează,
Babele dansează,
Moşii sesizează,
Babele trişează,
Moşii candidează,
Babele maschează,
Moşii situiază,
Babele setează,




--Poezia va continua...-- 

miercuri, 1 decembrie 2010

Conversaţii de 1decembrie

În maxi-taxi:
-La mulţi ani!
-Mă laşi, mie nu îmi place ţara asta!
-Şi de ce nu pleci?
-Dar crezi că mai rămîn mult?

...păstrăm un nume de Traian....
Un radio se abţine să spună ce i-ar face numelui ăstuia.

În alte părţi...interviude mine de doar o întrebare:
-Domnişoară ce credeţi despre 1decembrie?
-Ăăă o zi normală.

-Domnule ce credeţi despre 1decembrie?
-E cred...nu o să mai fie cea mai fost.

Prin alte cuvinte Romînia e privită ca o budă, şi avem de ce....

marți, 30 noiembrie 2010

Zahăr aveţi?

     Intru în magazin şi mă uit la ceva dulce, savuros, ceva extrem de dulce, atît de dulce încît s-o dai în diabet de dulce. Ambalaje colorate, atrăgătoare...
-Ce alegi bre?!
-Ce vreau eu? Dar toate-s la fel bre! Eu vreau sursa de dulce, ceva original, aşa că zahăr pur aveţi?
-Da, decare vrei? Ori dela ori de dela, ăla e mai scump că....
-Vreau cel mai fin zahăr!
-Toate-s aşa!
-Ai tu o bîrnă-n ochi deasta nu vezi!
-Decare vrei pînă la urmă? Ce tot îmi freci creierii, zii odată ce vrei că îţi trece rîndul, i-a un zahăr frumos şi gata!
-Eşti tu imbecilă că nu ştii ce zahăr vreau!

Întreb piticul:
-Zahăr aveţi?
-Ăăăăă?
-Las-o aşa că nici tu n-ai zahăr!

Întreb pe bădăăă:
-Zahăr aveţi?
-Nu!!!
-Mai să mă muşti bre, mrr!

*Zahărul e ceea ce poate nu ai descoperit e dragostea! Cînd spunem că viaţa e ca o cafea amară atunci să căutăm pe cineva care are zahăr astfel viaţa va fi dulce! Cîţi oameni au zahăr oare?Cioc, cioc! Zahăr aveţi?

joi, 25 noiembrie 2010

Conştientă de inconştienţă

        Eşti sigur că eşti conştient de ceea ce faci? Cînd nu suntem conştienţi gîndim lucruri anormale, nebuneşti interzise, probabil pentru că asta desfapt gîndim?!Suntem conştienţi că greşim şi totuşi o facem de ce?! Cred că face parte din noi, să greşim şi asta probabil pentru că trecem unele bariere de stres. Lucrurile"interzise" ne plac mai mult...şi asta oare de ce?! Probabil pentru că esenţa asta de interzis e mai interesantă, pe moment, sau pe un timp mai lung. De la obsesie pînă la serios e doar un pas, nimic nu e imposibil doar greu...
        Cu cine ţii?! Şti ce, defapt eu ţin cu mine, şi nu vreau să profît de nimeni! Dar tu cu cine ţii?! Şi încă ceva cînd alegi persoana cu care ţii la ce te gîndeşti la cum îţi e ţie mai bine, nu-i aşa?! Tu ţii cu ea, dar în mod inconştient alegi ca să îţi fie ţie mai bine.
        Mi-am reproşat mereu atunci cînd am facut ce nu trebuia în mod inconştient, dar tot la modul ăla mă simţeam liberă şi trecusem peste toate barierele.
Cel mai naşpa e cînd cineva nu-şi dă seama de ceea ce vreau cu adevărat, dar defapt e mai rău cînd nu ştiu ce vreau eu nu îmi doresc să fie doar paie pe foc.

marți, 23 noiembrie 2010

Kid-ul şi Eu

     Kid-ul a rămas la fel, mereu îmi cere mai mult, mai vrea şi îmi zice că încep să o uit. Îmi zice că eu pot, numai că nu vreau, dar eu îi spun că defapt nu mai este bine şi din cauza nu vreau. I-am explicat că e mică şi nu înţelege, dar i-am explicat încă odata fiindcă ea nu va mai creşte şi trebuie să fie şi ea conştientă de ce fac asta. Ea o face pe îmbufnata şi nu se lasă convinsă. Încep iar prin a-i spune că nimic nu moare, doar se schimbă. Se lasă păgubaşă şi ghici! Face ca mine, în puii mei!

vineri, 19 noiembrie 2010

Bezt(dă) day...

     Azi a fost o zi frumoasă...Aşa începe compunerea unui "drac" de clasa a cincea,semestrul doi chiar. Cea mai nebună dintre pămînteni m-a plesnit toată ziua ceea ce înseamnă că am vorbit very urît. E nebună din două sensuri: unul e acela că e nebună cu sensul că e cu capu în nori şi face numai ce îi dictează creieraşul ala care nu vrea să se lase convins de Mine, adica de Mine, "pizd-ai zeama" ce semnifică asta. adică acest lucru chiar e dificil! A doua semnificaţie e cea de nebună mică sadică şi perversă mică. Mintea aia a ei face multe lucruri, cum ar fi şiroaie de rînduri pornind de la nimic, interesantă treaba asta, deşi nu prea văd mulţi, e important că eu sunt cea mai "văzătoare" dintre văzători. A fost interesant azi pentru simplu fapt că am stat de vorbă întruna şi nu am avut chef să scriu la nimic nici în ore, se întîmplă rar dar"oficial mi-e bine". Toată ziua am "nervato" pe mădă să îmi dea tema la romînă, dar ea s-a "nervat" şi mai rău, dar mi-a dat-o într-un sfîrşit, dar nu mi-a fost de folos şi am facut-o singură ca de obicei dar nu contează cîte rînduri au fost. Apoi am stat de vorbă cu "jorje" toată ora şi printre alte discutam despre notele celor din clasă o treabă interesantă majoritatea au note mici numai ea are note mari, viaţa lu' Gabi, sigur că pot şi eu să am nici nu mă îndoiesc de treaba asta numai că îmi axes deşteptaciunea pe alte lucruri, jorje da şi normal e de acord cu mine şi el poate dar nu vrea, mai o caterinca una alta, că vorba aia de la B ori suntem elevi distraţi ori nu mai suntem. Da şi cum ziceam şi vorbeam cu el chestii, orice e interesant cînd vorbeşti cu oameni interesanţi, la modul interesant desigur. Eu sunt genul de "aşa nu încercaţi acasă niciodată", eu sunt un copil "dela" care ştie multe dar mai are de învăţat căruia nu îi pasă de ce spune X. Eu sunt eu, şi ştiu cine sunt, şi el e un adoleşcent în devenire e copilăros rău dar nu a ştiut la testare la chimie şi îl bat la modul interesant desigur. Mereu, defapt decînd ne-a mutat diriga din bănci stau cu capul pe umarul lui mă linişteşte şi îmi place asta, şi pe deasupra mai vorbesc mult mai bine cu Gabi, mă strîmb mai bine la ea şi ea la mine şi discutăm mai detaliat de cui o să îi cadă icoana în cap. A...da şi normal că şi la el mă strîmb nu-l las să scrie, îl sîcîi ca să rîdă şi stăm bine. O să mai scriu despre ei fiindcă am de ce....

joi, 18 noiembrie 2010

Vecina de la trei

Vecina aceasta e cea mai sîcîitoare vecină pe care am cunoscut-o. Ne-am întîlnim în faţa scării, şi văzînd că scot cartela a venit imediat, am intrat în scară şi a început
-Aşa tîrziu scapi?!
-Da....
-Vi pe jos?
-Nu...
-A noua eşti?
-Da...
-Mama a plecat?
Da...
-Şi vine de sărbători?
-Da...la anu'
-Vine?! Dar tocmai ce a plecat!
-De sărbători la anu'
-Aaaa...
-Şi ţi-e dor de ea...?
Atunci cînd să îi răspund am intrat în casă, dar mai bine că nu am apucat să îi răspund.Vecinii ăştia băgăreţi!

joi, 11 noiembrie 2010

Ştiai că…..?!

B-Ştiai că ştirea e bine de ştiut, fiindcă ştiitorul o ştie cel mai bine?

F-Da, dar tu ştiai că ştiitorul trebuie să facă mai mult decăt să ştie?

B-Ştiitorul citeşte mult, şi de aceea ştie…şi el mai ştie faptul că e bine de ştiut să pună în practică ceea ce ştie, deci ştiam!Tu ce mai ştii?!

F-Eu ştiu că atunci cînd ştie ştiitorul se descurcă mai bine în toate, fiindcă el mai şi citeşte…

B-Aha..deci şi tu şti asta…

F-Da, doar sunt ştiitoare!

marți, 9 noiembrie 2010

Prăjiturica prăjiturelelor

       Hmmm...dulce, iubitor şi ceva fermecător! Aceasta e reţeta magică pentru bucuria copilului meu. Într-o zi îmi spune ”mami vreau ceva dulce!” iar eu îi spun să se ducă la magazin, evident, şi să-şi i-a ce doreşte, dar el îmi răspunde că nu mai vrea de la magazin fiindcă vrea ceva magic. Prima dată mă gândeam că se referă la cornul acela dar nu...M-a pus pe gânduri, aşa că mi-am spus în sinea mea: ”Trebuie să fie ceva! ” şi m-am pus pe căutat pe internet, prin cărţi de gătit dar majoritatea reţetelor cuprindeau cam aceleaşi ingrediente aparent banale şi iar mi-am zis: ”Trebuie să mai fie înca ceva!” Din ambiţia de a face pe plac îngeraşului meu am început prin a face aluatul, într-un mod puţin diferit apucându-mă să cânt exact cum îi cântam lui când era micuţ. De pe buzele mele se scurgeau versurile şiroaie, împreuna cu apa cu care se îmbina armonios ca un joc un pic stupefiant, apoi am continuat adăugând cel mai rafinat zahăr pentru a-i satisface papilele gustative greu de mulţumit. Am băgat această compoziţie în cuptor şi am aşteptat în jur de treizeci de minute în care nu mai puteam de nerăbdare. Când am scos-o din cuptor mirosea atât de bine, ”mă întreb, oare o să îi placa piciului?” şi am continuat prin a orna prăjiturica asta cu o cremă cafenie închisă exact ca ochii piciului meu. 
Cu siguranţă, atras de miros a venit într-o fugă nemaivazută direct în bucătărie:
-Mami,mami ce miroase aşa de bine?!
-Ai spus că vrei ceva magic şi mami s-a pus pe inventat. Poftim dragul meu, aşteaptă să se răcească şi apoi să-i spui mamei dacă mă pricep, sau dacă e mai bine sa m-ă las de meseria asta.
-Uff! Frige, dar mi-e tare pofta!
-Puiule, aşteaptă sa-şi de-a sufletul şi ea puţin!
-Cum mami să-şi de-a sufletul, ori e vie sau ce?!
-E un fel de a spune!
      Mă simţeam atât de bine că îi place fiindcă nu gătesc atât de des, dar şi când o fac se vede proba pe chipul piciului meu că îi place şi asta îmi gâdilă orgoliul pentru că vorba aceea, cine găteşte mai bine decât mama?! Mă trezeşte un ”Mami!” din starea mea aparent absentă.
-Da, mami.
-Aaaaa...Ţi-am spus vreodată că eşti o super mami?!
-Nu dragule, dar mami crede dacă o spui tu.
De atunci mi-am făcut mereu timp să gătesc, dar împreuna cu el, Prăjiturica prăjiturelelor fiindcă vroia să descopere ingredientul secret al celui mai gustos desert din care s-a înfruptat vreodata. Probabil, doar când o să creasca mai mare o să-şi de-a seama că ingredientul cel ”dulce” e zahărul special de care v-am spus, ingredientul ”iubitor” e toată iubirea mamei lui şi ingredientul ”fermecator” e cântecul propriu la care mereu gângurea el când era un bebeluş.

P.S.: e doar o compunere pt la scoala

luni, 8 noiembrie 2010

Profilul ăsta mate-info

   Când am auzit că am intrat în Cerna eram "very happy" că de, e liceu bun, dar când am auzit că e mate-info..hmm. Sunt 5 ore de mate pe saptamână din care înteleg din 2 ore de pregătire că profu de mate e praf cu predatul. Informatica îmi place doar practica pe calculator că în rest...chimia,fizica şi biologia mi se par a fi nişte idioţenii bune pentru Maria sau alţii...ce atomi,ce lentile, ce cromozomi?! Iaaaac!!! Ce plictiseală, mi-a predat o groază la biologie şi dau teză şi mamă ce mi-e lene să învăţ! Engleza ca limbă vorbită îmi place dar ca oră beaaac, Germana îmi place tot ca limbă vorbită în rest....Normal că deşi nu am talent desenez, îmi place să cred că o fac bine,tot răul spre bine! Aşa ca de sfarşit nu îmi place profilul ăsta, dar sunt unii profesori cărora le port un respect enorm. 
    Moaaaaaam, ştii cât de naşpa e să te plictiseşti la ore! Mai ales la mate, mă plictisesc să scriu aiurea fară să înteleg ceva...sau la geografie deşi profa îmi e dragă oarecum mă plictiseşte la maxim, la chimie simt că nu se mai termină ora, da bine că răspunde Maria şi o ascultă pe ea mai mult, am observat la domnu' că are ticul de a se uita pe geam când predă, oare îi dă treaba asta inspiraţie?! La istorie îmi place pentru că profa povesteşte aşa de frumos, la Engleză profu mă enervează pentru că imi zice Mădălina şi se uită la mine, de unde mama mea sa ştiu ca vrea sa vorbească cu mine?! La Germană nu ştiu ce are profa că de fiecare dată când mă uit la ea îmi face semn să zic eu, da ce-s eu, eee?! La Fizică e ok, e secret, dar dorm de rup randurile, mai mereu stăm,la Logică deşi fac cu diriga mă i-a o durere de bilă că nu înteleg nimic nu e vina ei e a mea!Vă întrebaţi unde e Româna în treaba asta, păi să vedeţi că mie îmi place materia şi literatura în general şi îmi place să citesc şi să scriu chestii de toate felurile de la cele mai copilăroase lucruri până la cele mai deplasate lucruri.
Pam-Pam!

Despre şcoală

Încerc din ce în ce mai mult să ma abţin de la comentarii la şcoală "cî" alţii se simt jigniţi de adevăr. Nu ştiu cum sunt privită eu dar, mă uitam la unele fete mai mari sau de vârstă apropiată cum se machiază atât de strident de ai zice că vin din agenţia de (cen)turiste sau îşi dau cu o tonă de fond de ten când nici nu au nevoie. Cică tre' sa venim decent, alea ori nu ştiu română ori se simt cele mai importante şi tot snoabele astea sunt "V.I.P-urile" şcolii. Da pentru că şi în şcoală avem "fiinţe" din astea care vin la şcoală de plictiseală sau numai ca să facă "miştocarii" de profi. E adevărat că nici eu nu îi sufăr pe unii profesori şi stilul idiot de a preda, cum să vi cu foi la şcoală şi sa ne predai după alea?! Na, că te fac fiindcă şi eu pot să fac asta! Mi se pare o "big stupid" să îmi predai 3 sau 4 pagini, după care să mă doară mâna rau de tot şi din care să nu înteleg nimic! Alţii se plâng de profu de română ca  vorbeşte prea în scheme, şi dacă ţi-ar preda la fel ca profa de biologie învăţai băi inteligentule?! Mă laşi...?!
Pe tine te interesează şcoala numai ca să zici că ai facut-o şi p'asta la toate orele mă întreb...nu s-a plictisit să fie prost?! Nu că aş fi eu vreo nepoată de-a lu' Einstein dar mă enervează faptul că îi deranjează dom'le când ei doar
"freacă menta".

luni, 1 noiembrie 2010

Cum as da in mintea copiilor

   Copilaria este definita prin jocuri, si de aceea nu este prea greu sa dau in mintea unor copii care pot fi absorbiti cu totul de joc deoarece inca mai fac parte din aceasta categorie.
   Nu imi place sa cred ca nu mai pot fi copil doar din cauza faptului ca majoritatea timpului il petrec la scoala si de aceea nu stau pur simplu sa imi amintesc cum ma jucam si chiar in timpul liber atunci cand ma intalnesc cu verisorii mei mai mici ii invat cum sa tiumfe in jocurile la care mereu castigam si asa dau in mintea copiilor.