marți, 9 noiembrie 2010

Prăjiturica prăjiturelelor

       Hmmm...dulce, iubitor şi ceva fermecător! Aceasta e reţeta magică pentru bucuria copilului meu. Într-o zi îmi spune ”mami vreau ceva dulce!” iar eu îi spun să se ducă la magazin, evident, şi să-şi i-a ce doreşte, dar el îmi răspunde că nu mai vrea de la magazin fiindcă vrea ceva magic. Prima dată mă gândeam că se referă la cornul acela dar nu...M-a pus pe gânduri, aşa că mi-am spus în sinea mea: ”Trebuie să fie ceva! ” şi m-am pus pe căutat pe internet, prin cărţi de gătit dar majoritatea reţetelor cuprindeau cam aceleaşi ingrediente aparent banale şi iar mi-am zis: ”Trebuie să mai fie înca ceva!” Din ambiţia de a face pe plac îngeraşului meu am început prin a face aluatul, într-un mod puţin diferit apucându-mă să cânt exact cum îi cântam lui când era micuţ. De pe buzele mele se scurgeau versurile şiroaie, împreuna cu apa cu care se îmbina armonios ca un joc un pic stupefiant, apoi am continuat adăugând cel mai rafinat zahăr pentru a-i satisface papilele gustative greu de mulţumit. Am băgat această compoziţie în cuptor şi am aşteptat în jur de treizeci de minute în care nu mai puteam de nerăbdare. Când am scos-o din cuptor mirosea atât de bine, ”mă întreb, oare o să îi placa piciului?” şi am continuat prin a orna prăjiturica asta cu o cremă cafenie închisă exact ca ochii piciului meu. 
Cu siguranţă, atras de miros a venit într-o fugă nemaivazută direct în bucătărie:
-Mami,mami ce miroase aşa de bine?!
-Ai spus că vrei ceva magic şi mami s-a pus pe inventat. Poftim dragul meu, aşteaptă să se răcească şi apoi să-i spui mamei dacă mă pricep, sau dacă e mai bine sa m-ă las de meseria asta.
-Uff! Frige, dar mi-e tare pofta!
-Puiule, aşteaptă sa-şi de-a sufletul şi ea puţin!
-Cum mami să-şi de-a sufletul, ori e vie sau ce?!
-E un fel de a spune!
      Mă simţeam atât de bine că îi place fiindcă nu gătesc atât de des, dar şi când o fac se vede proba pe chipul piciului meu că îi place şi asta îmi gâdilă orgoliul pentru că vorba aceea, cine găteşte mai bine decât mama?! Mă trezeşte un ”Mami!” din starea mea aparent absentă.
-Da, mami.
-Aaaaa...Ţi-am spus vreodată că eşti o super mami?!
-Nu dragule, dar mami crede dacă o spui tu.
De atunci mi-am făcut mereu timp să gătesc, dar împreuna cu el, Prăjiturica prăjiturelelor fiindcă vroia să descopere ingredientul secret al celui mai gustos desert din care s-a înfruptat vreodata. Probabil, doar când o să creasca mai mare o să-şi de-a seama că ingredientul cel ”dulce” e zahărul special de care v-am spus, ingredientul ”iubitor” e toată iubirea mamei lui şi ingredientul ”fermecator” e cântecul propriu la care mereu gângurea el când era un bebeluş.

P.S.: e doar o compunere pt la scoala

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu