Cred că într-o viaţă anterioară am avut harem şi nu m-am vindecat. Mi-e dor de momentele cu el. Mi-e dor să vorbesc cu el. Mi-e dor să mă distrez cu el. Mi-e dor să mă cert cu el pentru că în final mereu aveam dreptate. Mi-e dor să domin eu, şi să se facă cum vreau eu. Dacă aş fi fost singură nici nu mi-ar fi trecut prin cap cuvîntul "nu". Ideea e că în ciuda a toate am conştiinţă, iar ea mă apasă cînd ştiu că oficial am pe cineva şi neoficial mă tentează sufleteşte. Ştiu că e acolo am promis că nu înşel,dar nu ai cum să nu vorbeşti cu un om la care ai ţinut,chiar dacă nu mai ştii ce simţi, şi să nu zic un bună.
Şi cum ziceam am ţinut la doi enorm şi eu rămas prin preajma mea deşi eu sunt cu altcineva...înseamnă că totuşi contez ceva, dar să cu am impresia că asta îmi dă vreun drept, aici întrvenind o altă eu. Cred că în mine sunt mai multe eu...o eu care stă în alt oraş, o eu careia îi plac banii, o altă eu care vrea să se şlefuiscă, o altă eu care iubeşte libertatea,o mititică amantă, o Eu specială care adoră iubirea, mă rog poate mai găsesc cu timpul. Mi-e frică de mine uneori...aş vrea să nu aleg şi să pot face cum vreau eu, dar inima nu mă lasă. Scriind îmi dau seama că uneori viaţa nu face ce vreau eu ca să mp protejeze...acum am nevoia să vorbesc să ţip şi să fumez....nici nu ştiu ce vreau cu adevărat cred vag că trebuie să stau singură şi să mă gîndesc bine şi să nu mai dezamăgesc pentru că urasc să dezamăgesc mai mult decît să fiu dezamăgită....am conştiinţă ştiu că greşesc dar o fac pentru că....dăle dracu de scuze ! Am jurat ceva şi aşa trebuie să fie măcar un timp!
Orice viciu are totdeaun a scuza sa. Publius Syrus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu