hai, te rog!

         Hai să plecăm, să nu ne mai pese...să uităm şi să avem doar clipe în doi....

te rog să plecăm, vreau linişte şi întuneric şi pe tine pentru a recupera toate nopţile în care am plîns, toate nopţile în care mi-a fost atît de dor....

hai, să ne privească doar luna şi stelele doar ele să lumineze clipele...o să fie perfect,atît de perfect ca pielea ta, atît de dulce ca buzele tale....

hai, să nu se audă altceva decît respiraţiile noastre...să nu mă incălzească altceva decît braţele tale...

hai să nu mai vorbim, doar să ne privim....

eu sau nu eu?

         Adesea încerc să ţin pasul cu ei,să fiu aşa cum sunt toţi ajungînd să fiu ce nu e nimeni, un mare zgomot plin de...nimicul ce mă apasă, un nimic ce poţi să-l ai pe dinafară sau cel mai rău în suflet. Un zgomot care nu se va opri pînă nu va veni cineva să facă din el muzică. 

Toţi spunem la un momendat mi-aş dori...cînd tu ştii că ar putea fi, dar nu se împlineşte şi te cerţi cu El, dar poate Îl dezamăgesc şi nu îmi vorbeşte ..şi cel mai greu e să vorbesc cu mine şi să mă întreb de ce...şi ajung să îmi răspund singură, şi zîmbesc cînd văd ce era să primesc,pentru că îmi doream ceva ce nu era al meu, şi plîng cînd ştiu că ce era al meu...l-am dat pe un vis, unul care m-a amăgit şi iar am zambit şi am plecat departe de vis....

Şi am ajuns singură de unde am plecat..şi acolo am întalnit ceva...care seamănă cu altceva, sau doar pare să.... ce mai contează pînă la urmă cînd şti că deocamdată eşti doar tu?!

Şi dacă...

Şi dacă pleci o să te întorci?
Şi dacă pleci o să mă aştepţi?
Şi dacă pleci nu o să te atingă altcineva?
Şi dacă pleci eu o să plîng?
Şi dacă pleci o să îmi fie greu?
Şi dacă pleci o să fie mai bine?
Şi dacă pleci sigur nu o să mă uiţi?
Şi dacă pleci ce o să simţi....?
Şi dacă pleci....